Cursa de VTM de la Sugas Bai din 31 Iulie 2011 s-a incheiat… O zi plina, in sensul bun al cuvantului, cu un final excelent pentru mine, din punct de vedere al rezultatelor. Evident, aventura trebuie povestita, mai ales ca, din pacate, nici de aceasta data nu am avut o camera pentru filmari onboard.
Dupa urcarile de VTM de la Sinaia si demo show-ul de kart drifting de la Cursa Traznitilor m-am ales cu ceva probleme tehnice: piulitele de la etrierul de frana de pe dreapta fata s-au desfacut; noroc ca unul din suruburi nu a sarit ca atunci chiar ar fi fost show mare, da’ cu salvarea! Asa ca vineri m-am pus pe treaba si vreo 3 ore am luat kartul la mana, surub cu surub, piulita cu piulita,furtun cu furtun, cablu cu cablu, etc. Si bine am facut! Va las pe voi sa sa ghiciti restul…E vineri seara, mi-e foame de lup; ma pun pe facut ceva mancare, d’aia de protesteaza ficatul numai la vederea ei. Si o mananc ca un lacom (nu recomand nimanui acest regim).
Asa ca sambata dimineata, desi mancarea cam dadea sa protesteze, plec sa fac recunoasterea traseului. Fac 8 urcari, unele mai rapide, altele mai incet, mai schimb cate o vorba cu organizatorul Arpad Simon si Profesorre, filmez doua urcari pentru „later review” si simt ca din punct de vedere digestiv lucrurile incep sa o ia razna.
Trec pe la pista sa discut despre luarea kartului a doua zi si apoi glont acasa, la doftoriceala… Somn de voie vreo 5 ore, ma trezesc cu durere de cap… Bai, cum de niciodata nu le pot avea pe toate?!? Stai ca incep sa le am: taman fac un pui de febra! Frisoane. Stare generala proasta… Buuun…Duminica dimineata ma trezesc; parca as fi baut toata noaptea… Ok, echiparea si directia pista sa iau kartul… Sunt cu fata la cearceaf, alimentez masina, vanzatoarea imi ureaza o zi buna, iar eu ii zambesc stramb. Ce naiba sa fie bun cand esti ametit si trebuie sa gonesti cu peste 100 km/h pe un drum de munte?!?
Incarc kartul, si pornesc usurel spre Sugas. Doua echipaje de politie de pe drum se uita lung la mine si kartul incarcat in masina… Sa fie sanatosi. Ajung la locul faptei si primele mele intrebari sunt: mai e ud prin padure si daca s-au curatat baligile de pe drum. Mi se spune ca totul e ok… Marcus ma ajuta sa dau jos kartul. Multam frumos de ajutor. Il pregatesc, il pornesc… Toate sunt ok. No amu ma intind la taclale cu baietii, ne ciondanim putin pe locurile pe care vrem sa le ocupam fiecare in clasament.
Vine omul de ordine al parcului de service si ne anunta ora startului; noi ii spunem respectuos ca nu mai vrem sa concuram, ca mergem la un gratar, iar clasamentul este deja facut!Start in prima mansa de recunoastere libera… Marturisesc ca merg ca o cizma, nu reusesc sa ma concentrez, nu memorez mai nimic din traseu, trase, puncte de franare, zone de evitat, legaturi intre viraje, etc. Sh*t… Asfaltul e rece, chiar am cateva momente pe care nu mi le-as fi dorit… In plus, prind din urma masina din fata mea!!! Cum naiba de am reusit?!? In fine, se termina cu bine… Intors la sosire aflu cu stupoare ca startul s-a dat la 30 de secunde (asa era si normal) dar mintea mea era clar prin padurile din jur, jucandu-se cu veveritele si bursucii din padure…
Am uitat sa va spun, cu cateva minute inainte de start apare Manu Mihalache cu Evo-ul 9 al sau… Mda, s-a dus un loc din top clasament general!
Mananc un sandvis, ma hidratez corespunzator si parca lucrurile incep sa se coloreze in roz. Urmeaza cele doua recunoasteri cronometrate unde, in fine, reusesc sa fac ceea ce trebuie: sa invat ce am de facut. Raman cateva intrebari fara raspuns totusi: cum naiba sa trec adancitura transversala de pe linia dreapta de dupa al treilea viraj de la start unde pur si simplu kartul decoleaza, unde e punctul de franare pentru virajul de stanga 2 cu mare atentie pe pod din prima parte a traseului si cum sa ”defilez” pe serpuirea de viraje de 3 din partea de final, cele cu santul ala adanc de pe dreapta. Timpii scosi in antrenamente nu sunt grozavi, doar 2 minute si 35 de secunde.
Discutii, glume, rasete, puncte de vedere diferite, zambit la spectatori, raspuns la diverse intrebari… Lucrurile normale dintre manse… Ma gandesc la timpul scos de Manu, 2 minute 7 secunde… De unde si cum as putea sa castig diferenta asta? Ma consolez repede ca nu prea am de unde… Afara e soare, e placut, daca nu merge nici un motor e o liniste specifica pentru meditatii transcedentale…
Decid sa nu urc in mansa de recunoastere libera de dinaintea celor de concurs. Admir masinile care defileaza pe langa mine, ma uit la un Golf inaltat de parca ar merge la raliul Greciei, ma amuz de zgomotul infernal al unui BMW, apreciez enorm Opelul Manta al lui Ionut Epuran, vad un start frumos al lui Manu Mihalache. Is good to be a spectator!
Ei, si iata ca vine prima mansa de concurs. Ma echipez, ma asez la coada ca un baiat cuminte ce sunt. Spectatorii se uita uimiti la mine, eu le zambesc frumos. Ma aliniez la start, Florin imi face semn sa las viziera jos; mai nene, e cam cald in casca si nu prea imi merge aerul conditionat! 5 secunde, jos viziera, turez usor motorul… Hopa, ambreiajul nu prea decupleaza… Eh, asta e, bine ca nu patineaza…
Start! Gazul jos, schimb rapid pana intr-a sasea… Vine adancitura… Bang, decolare pe care o simt destul de violent… Un mic boblaj, asez kartul pe trasa care trebuie si keep the pedal to the metal… Crosetez rapid virajele de 3, vine virajul de stanga 2 pe pod… Cumva, cumva reusesc sa gasesc un punct de franare destul de ok dar din pacate intrarea pe viraj a fost prea devreme. Arunc spatele un pic de-a latul, ”savurez” nu tocmai placut apropierea de santul de pe exterior, dar reusesc sa trec. Stiu ca urmatorul viraj e un stanga 4 care are chiar la intrare pe interior un cap de parapet. As face bine sa stau ceva mai pe mijlocul drumului… Portiunile de viteza le parcurg cu a sasea, gaz maxim. Ating limita de viteza a kartului, iar denivelarile din drum devin din ce in ce mai problematice, pe masura ce tractiunea scade. Vibratiile devin puternice, trebuie sa ma ridic putin in scaun pentru a putea scapa de vibratiile din ochi si cap. Vine portiunea de final, cu infamul sant de pe dreapta si viraje de 3… Surprinzator, gasesc o trasa foarte buna si trec ca glontul prin ele… Ultimul stanga 2 pe pod… Hmm, din pacate puteam sa-l iau mai bine (atacat prea rapid)… Trec linia de sosire, dau drumul la ventilator si ma opresc langa tabela cu rezultate… 2 minute,18 secunde, 7 zecimi! Ouch, hai ca mi-a iesit… Ii numar pe cei cu timpi mai buni din fata mea… Sunt pe 5 la general… Uraaaa!
Desi electronica de la ”mansarda” inca fierbe, fac rapid socoteli… Virajele au fost ok, portiunile de viteza, asta e… Se pare ca asta e timpul meu. Pacat ca nu am o transmisie un pic mai lunga… Asa ca hai la vale pentru ultima mansa…Din nou la start… Nu va mai plictisesc cu detalii… In esenta, foarte asemanator cu urcarea anterioara, cu exceptia celor doua viraje de stanga 2… Timp obtinut: 2 minute, 18 secunde, 4 zecimi… Langa tabela cu timpi, George (Opel Astra GSI) ma intreaba mirat: cum m-ai batut cu o secunda si??? Ai zis ca esti limitat la 120 pe ora!!! Da George, asa e, dar tin viteza medie foarte aproape de viteza maxima! Baietii de langa noi ma felicita pentru rezultat; le multumesc frumos… Stiu ca sunt pe 5 la general, ceea ce ma bucura foarte mult…
Ajung la start, dupa ce pe coborare, spectatorii se manifesta asa cum era de asteptat: semne de locul intai, aplauze, incurajari… Ah am uitat sa va spun, ultima urcare am facut-o cu flash-urile aprinse, asa, ca de spectacol. Evident ca luminau frumos prin padure!!! La start mi se fac semne sa fac ceva cerculete… Cum pot sa refuz? Si da-i vreo 5 bucati pe un drum ingust, cu burta mare pe mijloc… Fum mult din cauciucuri, urme de cauciuc pe asfalt, salut cu mana stanga in timp ce cu dreapta tin volanul… Yeah, piece of cake, walk in the park… Primesc aplauzele binemeritate si-i salut pe masura pe spectatori. Cursa s-a incheiat, toate sunt bune… Nu pot sa fiu mai multumit de atat…
Impachetez totul, Marcus ma ajuta sa urc kartul in masina… Nice guy! Merg in poiana unde se va face premierea si se va consuma gulasul pregatit de organizatori. Glumim unii cu altii, fac poze ale ceaunului cu gulas… Ca de obicei, organizatorii mi-au pregatit un premiu special pentru participare: o cupa si felicitarile aferente. Ceilalti mi-au pregatit uzualele glume sarcastice: ai concurat singur si ai iesit pe locul 2? Bai, de ce-ai venit sa ne bati? Atmosfera placuta, specifica unei competitii regionale… Bineinteles ca nu ma las nici eu mai prejos. Vreau sa contest rezultatele primilor patru din clasamentul general, ce naiba!!!
Servim gulas cu totii… E iute, specific unguresc. Oare de ce nu ni l-au dat inainte de concurs, poate as fi mers ceva mai repede? Imi iau la revedere de la toti si pornesc usor, usor spre casa… Da, s-a incheiat cu bine. O zi frumoasa, pentru care le multumesc organizatorilor, participantilor si spectatorilor. Multumesc HusqZillei Evo 3 ca nu m-a facut de ras… Si da, cu siguranta ne vedem si la urmatoarea cursa… Si sa nu uit, multumesc sponsorilor (cliseu) precum si celor care mi-au facut poze si mi le-au dat si mie…
Sumar:
Locatie: Drumul dintre Sf. Gheorghe si Sugas Bai
Vreme: Excelenta Lungime traseu: 4 km
Timpi antrenamente: 2 minute 35 secunde
Timp concurs I: 2 minute 18 secunde 7 zecimi
Timp concurs II: 2 minute 18 secunde 4 zecimi
Viteza medie: 103.8 km/h Pozitia in clasamentul general: 5
Multumim Cyp Raileanu pentru aceasta cronica. Acest material a fost preluat de pe pagina de Facebook a lui Ciprian Raileanu si publicat cu acordul autorului.
